Liberté, égalité, fraternité!

Nici nu stiu la ce sa ma refer prima data ... multe goluri ... prea multe in poarta noastra ... atitudinea lui Stancioiu ... batausii in alb - negru ... O sa incep cu incalzirea.

Concentrarea de la incalzire, cand se finalizeaza cu sut sau din centrare, s-a vazut si in timpul meciului. Iarasi am fost campioni la ratari. Avem atacanti buni, dar totusi ineficienti. Au marcat 2 fundasi, mijlocasul la inchidere si inca un mijlocas. Tribunele au aplaudat atacantii doar pentru faze bine gandite, pase reusite sau suturi periculoase. Inca asteptam goluri de la ei.

Apararea e foarte visatoare. Viana urca mult, lasand in urma lui spatii mari. Noroc ca Uru a invatat meseria de fundas si coboara foarte mult inapoi. Pe centru s-a patruns mult prea usor, vis-a-vis de pretentiile si experienta pe care le avem. Un lucru pe care eu personal l-am remarcat a fost relatia de joc intre Kone si Rade in atacul nostru. Am impresia ca o sa fie un cuplu percutant pentru returul care se apropie.

Este bine ca am reusit sa inscriem de 4 ori, dar nu trebuia sa primim nici macar un singur gol. Ezitarea lui Stancioiu de la primul gol si eroarea de la cel de-al doilea nu au ramas netaxate de public. Unii l-au apostrofat amical, altii mai violent, care cum a simtit. La sfarsitul primei reprize, cel mai mare fan Rammstein de la CFR, mestecand guma si ignorandu-si freza de emo, s-a afisat la gard sa ceara socoteala contestatarilor ... "voi nu ati gresit niciodata?". Ba da Edi, am gresit, dar am platit pentru greselile noastre. Acolo unde noi ne onoram contractele greselile se platesc cu somajul.

Partea a doua a meciului, pe fondul modificarilor la ambele echipe, ne-a dezvaluit o aparare mai buna a CFR-ului. Doar un singur gol primit, din lovitura de pe punctul cu var. Celelalte suturi, putine la numar si nu foarte periculoase, au fost aparate cu succes. Edi nu-si mai dadea parul din ochi pe linia portii, lasand locul canadianului Lars Hirschfield.

Aparitia in repriza a 2-a a lui Bujor a fost o surpriza placuta, totusi a jucat in nota dominanta a celorlalti atacanti ... fara gol. De asemenea, l-am vazut pe viu la lucru pe Frangipane (apropo Edi ... lucru inseamna munca ... adica achitarea de sarcinile care ti-au fost trasate). In ciuda staturii, a sarit la cap la mijlocul terenului cu adversarii, a intrat in careu pe centrari, a sutat periculos, a dat pase utile, dar cel mai mult mi-a placut stilul de joc: are mereu capul sus, stiind cand sa joace din prima si cand sa patrunda cu mingea la picior.

Finalul meciului a fost lent. Atat jucatorii cat si spectatorii asteptau sa ajunga la caldurica. Pe drumul de la teren catre servici (da ba EDI, si eu lucrez ... si pentru a te vedea pe tine cum iti dai goluri azi trebuie sa fac ore suplimentare) pe cand am scapat de noroaie am remarcat un grup in fata. Gesticulau nervosi, se chemau intre ei, parca facandu-si curaj. Erau cativa mai rasariti, dar majoritatea erau pana in 1,60 m si 18 ani. Dupa ce am ajuns la servici au ajuns si la mine zvonurile despre bataia pe care au provocat-o, atacand cativa fani ai echipei noastre.

Nu mai are nici un sens sa spun de ce au facut-o, toata lumea stiind rivalitatea existenta la nivel local. Nu este primul gest de acest gen al U-istilor, mai mult ca sigur ca nu e nici ultimul, dar la un moment dat ar fi cazul ca huliganii sa nu se mai intoarca pe strazi. Pana cand justitia nu o sa aplice legea, noi toti o sa avem de suferit, fie ca suntem implicati in fenomen, sau suntem doar trecatori.

Suporteri din toata tara, uniti-va impotriva violentei. Liberté, égalité, fraternité!