Ne tot miram de vitezele cu care se circula pe soselele noastre. De curand a fost prins un sofer cu peste 200 km/h. Ne miram si de alte lucruri care se intampla pe strazile si soselele din Romanica. Ce face politia? Sunt platiti din contributiile noastre la bugetul de stat ca sa fie nepasatori.
Ce ar trebui sa faca politia?
Au nevoie de un sistem de legi clare. Au nevoie de oameni cu coloana vertebrala, care sa nu se inmoaie in clipa in care in fata lor se afla o persoana influenta. Au nevoie la conducere de niste oameni care sunt capabili sa faca niste legi prin care sa se previna evenimentele nedorite, nu doar sa promita masuri drastice contra celor ce le fac. Cam asta e pe scurt.
O alta tampenie se petrece in invatamant. Practic, profesorii nu au posibilitatea sa-i "struneasca" pe copii. Exista in scoli "fenomene" care considera ca o solutie ar fi bataia ... si printre elevi si printre profesori. S-au vazut la stiri cazuri de elevi batuti de profesori, dar si de profesori amenintati sau chiar loviti de catre elevi.
Nu vreau sa comentez situatia in care profesorii recurg la aceste metode. De ce? Pentru ca au si ei limitele lor. Pentru ca sunt oameni, iar oamenii sunt expusi la erori. Astfel, consider ca trebuie criticat sistemul care a permis unor asemenea oameni sa ajunga profesori.
In schimb, vreau sa analizez optiunile unui profesor aflat in situatia unei altercatii cu un elev sau intre 2 elevi. Ce poate face acest profesor? Ar putea sa propuna scaderea notei la purtare. De multe ori ramane la stadiul de propunere. Ar putea sa propuna exmatricularea acelui elev. De asemenea, este doar o propunere. Sa foloseasca violenta? Asta nu intra in discutie.
Cunosc un caz in care un student caruia i s-a cerut sa se legitimeze in clipa in care se afla intr-un laborator in afara orelor, a inceput sa distruga echipamentele din laborator si a sarit la bataie. Personalul aflat acolo, inclusiv un profesor, au incercat sa-l linisteasca, dar au sfarsit prin a fi loviti. Opinia conducerii institutiei a fost minunata. Li s-a comunicat celor aflati acolo ca solutia era sa-l lase in pace, sa se retraga din calea lui si doar sa constate distrugerile pe care el le provoca (la vremea aceea ne-am amuzat si am numit-o "teoria celor 3 pasi in spate"). Finalul povestii este oarecum logic ... individul a ramas student, profesorul a demisionat.
Cum ar trebui sa reactioneze personalul unei institutii de invatamant la violenta elevilor / studentilor? Ne confruntam din ce in ce mai des cu astfel de evenimente, dar nimeni nu se sesizeaza. Aud de cazuri in care elevii se revolta ca li s-a stricat media, ca primesc prea multe teme, etc.
Care ar fi solutia? Ar trebui facut un regulament clar, care sa prevada pedepsele actelor de indisciplina, cu toleranta ZERO. Ar trebui ca profesorii sa nu mai fie influentati de pozitia parintilor in comunitate in clipa in care analizeaza asemenea cazuri. Ar trebui ca procentajul de promovabilitate sa nu mai fie important, ci calitatea educationala a celor care promoveaza.
Probabil acesta ar fi doar inceputul, dar in cazul in care se vor gasi mijloacele necesare, vom avea sansa sa nu mai fim condusi de "almanahe" si "succesuri" "care este".
miercuri, 28 ianuarie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
Ultimele bube
1. Marius Niculae a aparut in fata presei din nou. Isi cere scuze pentru "ideea" data stelistilor. Apoi incearca sa se explice ... mai bine tacea. Era suficient ca si-a cerut scuze. Nu le merita si oricum nu sta in puterea noastra sa-l iertam. Ar putea sa ceara dreptul la toleranta ... astfel putem sa ne hotaram daca sa-l toleram sau nu. Ar putea sa ceara dreptul la ignoranta ... si o sa-l ignoram de acum inainte. Iertare ... hmmm ... cica numai unul poate sa ofere asta ... si nu e in fata camerelor de luat vederi.
Oricum, pe ideea "cine se scuza se acuza" sageata s-a frant in clipa in care a trebuit sa gandeasca niste fraze pe teme care nu au legatura cu fotbalul. Sa-i fie abecedarul aproape si mintea deschisa la invatatura.
2. Blocul nostru s-a inscris in programul de reabilitare termica. Asta inseamna ca 50% din costuri sunt suportate de primarie. Apreciez autoritatile locale pentru aceasta initiativa. In schimb, ma gandesc daca nu era cumva posibil sa gaseasca si contracte avantajoase ... oferta cea mai buna pentru oamenii care i-au votat. Avem de platit 8000 lei, care reprezinta acei 50% din proiect. Sunt curios de preturi, astfel ca lansez urmatoarea intrebare: cine poate sa bata oferta asta? Am de izolat termic un apartament pe exterior si tavanul. Suprafata exterioara nu pot sa apreciez cam cat e de mare, iar tavanul e cam de 90 mp. CINE BATE OFERTA?
Concluzia e simpla. Daca vreti sa va imbogatiti, faceti-va o firma, cautati o pila la autoritatile locale si dati mita sa prindeti o lucrare din bani publici. Nu va faceti griji ... la banii pe care-i primiti nu trebuie sa lucrati deloc. O sa va permiteti sa subcontractati totul la alte firme si veti avea profit si de acolo. Bafta!!!
3. I s-a furat masina oierului suprem. Cu cateva telefoane si-a rezolvat singur problema, iar supararea lui cea mai mare a fost ca era mutat postul de radio de pe emisiuni religioase ... pe muzica. Daca individul se considera o persoana religioasa, care ar trebui sa-si ghideze viata pe baza celor 10 porunci, de ce nu ofera politiei metoda prin care si-a recuperat masina? Toti celor care li se fura masinile ar fi foarte fericiti, politia ar avea de castigat iar hotii ar fi din ce in ce mai speriati sa fure.
Pe langa asta, daca refuza sa spuna cine a fost, omul asta ar trebui acuzat de ajutarea infractorilor. Astept sa vad daca se sesizeaza vreo autoritate.
Oricum, pe ideea "cine se scuza se acuza" sageata s-a frant in clipa in care a trebuit sa gandeasca niste fraze pe teme care nu au legatura cu fotbalul. Sa-i fie abecedarul aproape si mintea deschisa la invatatura.
2. Blocul nostru s-a inscris in programul de reabilitare termica. Asta inseamna ca 50% din costuri sunt suportate de primarie. Apreciez autoritatile locale pentru aceasta initiativa. In schimb, ma gandesc daca nu era cumva posibil sa gaseasca si contracte avantajoase ... oferta cea mai buna pentru oamenii care i-au votat. Avem de platit 8000 lei, care reprezinta acei 50% din proiect. Sunt curios de preturi, astfel ca lansez urmatoarea intrebare: cine poate sa bata oferta asta? Am de izolat termic un apartament pe exterior si tavanul. Suprafata exterioara nu pot sa apreciez cam cat e de mare, iar tavanul e cam de 90 mp. CINE BATE OFERTA?
Concluzia e simpla. Daca vreti sa va imbogatiti, faceti-va o firma, cautati o pila la autoritatile locale si dati mita sa prindeti o lucrare din bani publici. Nu va faceti griji ... la banii pe care-i primiti nu trebuie sa lucrati deloc. O sa va permiteti sa subcontractati totul la alte firme si veti avea profit si de acolo. Bafta!!!
3. I s-a furat masina oierului suprem. Cu cateva telefoane si-a rezolvat singur problema, iar supararea lui cea mai mare a fost ca era mutat postul de radio de pe emisiuni religioase ... pe muzica. Daca individul se considera o persoana religioasa, care ar trebui sa-si ghideze viata pe baza celor 10 porunci, de ce nu ofera politiei metoda prin care si-a recuperat masina? Toti celor care li se fura masinile ar fi foarte fericiti, politia ar avea de castigat iar hotii ar fi din ce in ce mai speriati sa fure.
Pe langa asta, daca refuza sa spuna cine a fost, omul asta ar trebui acuzat de ajutarea infractorilor. Astept sa vad daca se sesizeaza vreo autoritate.
vineri, 23 ianuarie 2009
Tara de antrenori
Libertatea cuvantului, a opiniei este garantata prin constitutie. Totusi, uneori se sare coarda. Ma refer aici la multimea de antrenori si analisti sportivi din fotbalul romanesc.
Antrenorii din Romanica se clasifica ei pe ei in 2 mari categorii: cei care au jucat fotbal si cei care nu au jucat fotbal. Cand spun asta ma bazez pe replici pe care si le-au dat intre ei de-a lungul timpului: "ala in viata lui n-a jucat fotbal si-si da cu parerea despre mine", "ala a fost un fotbalist mediocru si acum se crede destept", etc.
Indiferent de categoria de care apartin, dupa parerea mea, antrenorii se clasifica in 3 mari categorii:
- antrenori buni;
- antrenori limitati;
- antrenori slabi.
Antrenorii buni stiu mereu ce e de facut. Este foarte greu sa surprinzi un asemenea antrenor. Daca are personalitate si bun simt, acest antrenor este potrivit pentru orice echipa. Echipa condusa de el este pregatita sa joace prelungiri fara nici o problema.
Antrenorul limitat este in general bun. Totusi, poate fi surprins tactic de catre adversar, moment in care se pierde cu firea si deciziile de raspuns intarzie sa apara sau sunt gresite. De asemenea, o echipa pregatita de un astfel de antrenor poate fi deficitara la capitolul forta fizica.
Antrenorii slabi au echipe pregatite slab, atat fizic, cat si tactic sau psihic. Poate fi usor surprins de catre ceilalti antrenori. Jucatorii sai nu au idei in joc, iar reactia sa este intotdeauna una nervoasa.
Daca e sa vorbim despre analistii sportivi, situatia se complica. Ei pot fi clasificati in functie de o multitudine de criterii: cine e invitat in emisiune, unde s-au nascut, echipa favorita, patronul televiziunii, afinitati politice, etc. Nici nu are rost sa intru in detalii. E suficient sa-i urmaresti ca sa-ti dai seama cat sunt de buni.
Odata cu inceperea returului o sa scriu mai multe despre fotbal. O sa incerc sa analizez meciurile CFR-ului, dar si evolutia de ansamblu a celorlalte echipe. Va spun de acum ca o sa incerc sa fiu impartial si ca ceea ce voi scrie vor fi punctele mele de vedere. Probabil la un moment dat o sa apara pe blog-ul meu si fani ai altor echipe ... asa ca va incepe "circul". Oricum va fi, sa stiti ca adevarul doare, nu e roz, dar e bine sa-l cunosti.
In incheiere, vreau sa "laud" evolutia Stelei in meciul de aseara. N-am stiut cum sa prezint meciul lor mai bine in asa fel incat sa nu stric orgoliul nimanui, astfel ca am scris prima data cam cum vad eu lucrurile din punctul de vedere al antrenorilor si analistilor. Totusi, rezumatul evenimentelor e in continuare.
Au invins cu 2-0 echipa a 2-a a unei echipe de liga a doua din Spania. Si-au gasit golgeterii de care aveau nevoie. In afara de asta au fost si extrem de respectuosi la adresa arbitrului si adversarilor ... dovada fiind lipsa cartonasele si a atitudinii lor razboinice (cu Lacatus in frunte).
"Steaua ie numaaaaai uuuna"
Antrenorii din Romanica se clasifica ei pe ei in 2 mari categorii: cei care au jucat fotbal si cei care nu au jucat fotbal. Cand spun asta ma bazez pe replici pe care si le-au dat intre ei de-a lungul timpului: "ala in viata lui n-a jucat fotbal si-si da cu parerea despre mine", "ala a fost un fotbalist mediocru si acum se crede destept", etc.
Indiferent de categoria de care apartin, dupa parerea mea, antrenorii se clasifica in 3 mari categorii:
- antrenori buni;
- antrenori limitati;
- antrenori slabi.
Antrenorii buni stiu mereu ce e de facut. Este foarte greu sa surprinzi un asemenea antrenor. Daca are personalitate si bun simt, acest antrenor este potrivit pentru orice echipa. Echipa condusa de el este pregatita sa joace prelungiri fara nici o problema.
Antrenorul limitat este in general bun. Totusi, poate fi surprins tactic de catre adversar, moment in care se pierde cu firea si deciziile de raspuns intarzie sa apara sau sunt gresite. De asemenea, o echipa pregatita de un astfel de antrenor poate fi deficitara la capitolul forta fizica.
Antrenorii slabi au echipe pregatite slab, atat fizic, cat si tactic sau psihic. Poate fi usor surprins de catre ceilalti antrenori. Jucatorii sai nu au idei in joc, iar reactia sa este intotdeauna una nervoasa.
Daca e sa vorbim despre analistii sportivi, situatia se complica. Ei pot fi clasificati in functie de o multitudine de criterii: cine e invitat in emisiune, unde s-au nascut, echipa favorita, patronul televiziunii, afinitati politice, etc. Nici nu are rost sa intru in detalii. E suficient sa-i urmaresti ca sa-ti dai seama cat sunt de buni.
Odata cu inceperea returului o sa scriu mai multe despre fotbal. O sa incerc sa analizez meciurile CFR-ului, dar si evolutia de ansamblu a celorlalte echipe. Va spun de acum ca o sa incerc sa fiu impartial si ca ceea ce voi scrie vor fi punctele mele de vedere. Probabil la un moment dat o sa apara pe blog-ul meu si fani ai altor echipe ... asa ca va incepe "circul". Oricum va fi, sa stiti ca adevarul doare, nu e roz, dar e bine sa-l cunosti.
In incheiere, vreau sa "laud" evolutia Stelei in meciul de aseara. N-am stiut cum sa prezint meciul lor mai bine in asa fel incat sa nu stric orgoliul nimanui, astfel ca am scris prima data cam cum vad eu lucrurile din punctul de vedere al antrenorilor si analistilor. Totusi, rezumatul evenimentelor e in continuare.
Au invins cu 2-0 echipa a 2-a a unei echipe de liga a doua din Spania. Si-au gasit golgeterii de care aveau nevoie. In afara de asta au fost si extrem de respectuosi la adresa arbitrului si adversarilor ... dovada fiind lipsa cartonasele si a atitudinii lor razboinice (cu Lacatus in frunte).
"Steaua ie numaaaaai uuuna"
"Dreptul la lene" / "Le droit a la paresse" – de Paul Lafargue
Am primit mailul cu urmatorul continut de la un prieten. Mi se pare interesant si nu cred ca mai e nevoie de nici un comentariu din partea mea. Va doresc lectura placuta.
#Region Copy & Paste
"Dreptul la lene" / "Le droit a la paresse"
– de Paul Lafargue
COMENTARIU DIN MASS MEDIA DE AZI:
Este o carte scrisa in 1880 (da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand.. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi...
Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite..
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.
Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.
Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 123 de ani !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
#endregion Copy & Paste
Pareri???
#Region Copy & Paste
"Dreptul la lene" / "Le droit a la paresse"
– de Paul Lafargue
COMENTARIU DIN MASS MEDIA DE AZI:
Este o carte scrisa in 1880 (da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand.. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi...
Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite..
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.
Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.
Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 123 de ani !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
#endregion Copy & Paste
Pareri???
joi, 22 ianuarie 2009
Ultimele 3 minute
Titlul nu are legatura cu analiza de ansamblu a fotbalului practicat la noi in comparatie cu cel englez. Pentru cunoscatori, aseara Bunrley (echipa de liga a 2-a in Anglia, dupa ce a eliminat Chelsea si Arsenal) a pierdut calificarea in finala in fata lui Tottenham in ultimele 3 minute ... ale prelungirilor. Au pierdut cu 4-1 in tur, au condus la finalul celor 90 de minute cu 3-0, iar in minutele 117 si 119 au incasat 2 goluri care au spulberat visele tuturor. I-au despartit 3 minute de loviturile de departajare ... capitol la care au surclasat pe Chelsea.
Fotbalul englez este bazat pe tehnica, daruire, forta, dar mai ales pe respect. Acum cateva zile a aparut in presa noastra un articol in care se afirma ca in liga a IV-a engleza sunt mai multi spectatori decat in Liga I din Romanica. Haideti sa incercam sa ne explicam acest lucru.
La ei meciurile dureaza 90 de minute. In tot acest interval jucatorii dau tot ceea ce au mai bun in ei pentru a-si ajuta echipa. Chiar daca mingea e departe si nu e nici o sansa sa fie ajunsa, se gaseste cel putin un jucator care alearga dupa ea. Tentativele de genul acesta sunt rasplatite din plin de catre publicul spectator cu aplauze. Apropo, aplauda tot stadionul nu doar fanii unei echipe.
Arbitrul este repectat de catre jucatori. In clipa in care un jucator se simte nedreptatit dialogul este civilizat. In clipa in care un jucator primeste cartonas arbitrul discuta cu el, probabil explicandu-i ce a gresit si ca nu mai vrea sa vada asa ceva. Lipsesc gesturile teatrale ale jucatorilor la adresa arbitrilor, a deciziilor acestuia si la adresa adversarilor.
Nu se simuleaza. Desi pare a se juca dur intrarile sunt la minge. Oricat de multa forta se foloseste intr-un duel, jucatorii nu se arunca pe jos cersind fault ... eventual si cu mingea in brate. Jocul se opreste doar cand fluiera arbitrul, nu cand are impresia un jucator ca a fost dezavantajat.
In clipa in care un jucator ramane pe gazon, nu o face tavalindu-se de durere. De asemenea, nu vezi jucatorii echipei adverse alergand la arbitru sa-i ceara socoteala pentru tragerea de timp. Nu-i vezi pe jucatori alergand sa-l ridice sau sa-l traga afara pe cel accidentat. In schimb, arbitrul merge acolo, are o scurta discutie cu jucatorul in urma careia de obicei acesta din urma arata sau doar comunica unde-l doare, iar apoi este chemata echipa medicala.
Jucatorii respecta publicul, dar si publicul respecta jucatorii. Pe stadioanele engleze se aud aplauze, incurajari si cantece. Incurajarile si cantecele sunt partinitoare, dar aplauzele pornesc din inimile tuturor spectatorilor, indiferent ca sunt pentru un jucator al echipei preferate sau nu. Ele sunt oferite in semn de respect pentru daruirea si realizarile jucatorului respectiv.
Daca iese mingea in afara terenului la 1 m de steguletul de la coltul terenului, fundasul nu inainteaza 5-10 m pentru a repune mingea in joc. Isi ia elan si inainteaza maxim 2 m. La noi se repune mingea in joc cam de pe la 16 m. De asemenea, loviturile libere sunt executate de la locul producerii lor, fara a vedea tentative de a pacali vigilenta arbitrului. La noi, un fault la porta la 7 m de poarta muta automat locul de executie al loviturii libere in marginea careului de 16 m.
Ma uimeste intotdeauna sa vad micutul gardulet care desparte 22 de jucatori de o multime care fierbe. Sunt curios ce s-ar intampla in campionatul nostru la un meci Steaua - Dinamo, jucat pe un stadion cu gardulete asa mici intre teren si tribuna.
Concluziile sunt cat se poate de logice, dupa parerea mea. In clipa in care meciurile vor tine 90 de minute, fara simulari, fara trageri de timp, fara gesturi teatrale, cu lupta, cu daruire, cu suflet pus in fiecare minge jucata, cu o atitudine bazata pe respect fata de toti cei prezenti, vom putea sa incepem sa ne comparam cu englezii.
Nu am cunostinta despre asa ceva ... dar ... stie cineva vreun jucator englez care sa fi venit in campionatul nostru?
Fotbalul englez este bazat pe tehnica, daruire, forta, dar mai ales pe respect. Acum cateva zile a aparut in presa noastra un articol in care se afirma ca in liga a IV-a engleza sunt mai multi spectatori decat in Liga I din Romanica. Haideti sa incercam sa ne explicam acest lucru.
La ei meciurile dureaza 90 de minute. In tot acest interval jucatorii dau tot ceea ce au mai bun in ei pentru a-si ajuta echipa. Chiar daca mingea e departe si nu e nici o sansa sa fie ajunsa, se gaseste cel putin un jucator care alearga dupa ea. Tentativele de genul acesta sunt rasplatite din plin de catre publicul spectator cu aplauze. Apropo, aplauda tot stadionul nu doar fanii unei echipe.
Arbitrul este repectat de catre jucatori. In clipa in care un jucator se simte nedreptatit dialogul este civilizat. In clipa in care un jucator primeste cartonas arbitrul discuta cu el, probabil explicandu-i ce a gresit si ca nu mai vrea sa vada asa ceva. Lipsesc gesturile teatrale ale jucatorilor la adresa arbitrilor, a deciziilor acestuia si la adresa adversarilor.
Nu se simuleaza. Desi pare a se juca dur intrarile sunt la minge. Oricat de multa forta se foloseste intr-un duel, jucatorii nu se arunca pe jos cersind fault ... eventual si cu mingea in brate. Jocul se opreste doar cand fluiera arbitrul, nu cand are impresia un jucator ca a fost dezavantajat.
In clipa in care un jucator ramane pe gazon, nu o face tavalindu-se de durere. De asemenea, nu vezi jucatorii echipei adverse alergand la arbitru sa-i ceara socoteala pentru tragerea de timp. Nu-i vezi pe jucatori alergand sa-l ridice sau sa-l traga afara pe cel accidentat. In schimb, arbitrul merge acolo, are o scurta discutie cu jucatorul in urma careia de obicei acesta din urma arata sau doar comunica unde-l doare, iar apoi este chemata echipa medicala.
Jucatorii respecta publicul, dar si publicul respecta jucatorii. Pe stadioanele engleze se aud aplauze, incurajari si cantece. Incurajarile si cantecele sunt partinitoare, dar aplauzele pornesc din inimile tuturor spectatorilor, indiferent ca sunt pentru un jucator al echipei preferate sau nu. Ele sunt oferite in semn de respect pentru daruirea si realizarile jucatorului respectiv.
Daca iese mingea in afara terenului la 1 m de steguletul de la coltul terenului, fundasul nu inainteaza 5-10 m pentru a repune mingea in joc. Isi ia elan si inainteaza maxim 2 m. La noi se repune mingea in joc cam de pe la 16 m. De asemenea, loviturile libere sunt executate de la locul producerii lor, fara a vedea tentative de a pacali vigilenta arbitrului. La noi, un fault la porta la 7 m de poarta muta automat locul de executie al loviturii libere in marginea careului de 16 m.
Ma uimeste intotdeauna sa vad micutul gardulet care desparte 22 de jucatori de o multime care fierbe. Sunt curios ce s-ar intampla in campionatul nostru la un meci Steaua - Dinamo, jucat pe un stadion cu gardulete asa mici intre teren si tribuna.
Concluziile sunt cat se poate de logice, dupa parerea mea. In clipa in care meciurile vor tine 90 de minute, fara simulari, fara trageri de timp, fara gesturi teatrale, cu lupta, cu daruire, cu suflet pus in fiecare minge jucata, cu o atitudine bazata pe respect fata de toti cei prezenti, vom putea sa incepem sa ne comparam cu englezii.
Nu am cunostinta despre asa ceva ... dar ... stie cineva vreun jucator englez care sa fi venit in campionatul nostru?
miercuri, 21 ianuarie 2009
Banca nu pierde niciodata
Asta am auzit-o de multe ori in filmele cu jucatori de poker, insa nu vreau sa ma leg de poker aici. Vreau sa ma leg de banca in calitate de institutie financiara.
Daca strangi ceva bani incepi sa te gandesti sa-i investesti in ceva. Pana suma nu este suficient de mare ca sa o investesti intr-o afacere sau in imobiliare nu ai prea multe optiuni, astfel ca deschizi un cont si-ti faci un depozit.
In clipa asta incepe balamucul. Ca sa deschizi contul trebuie sa platesti un comision, ca doar nu se folosesc ei de banii tai gratis. Partea buna e ca in fiecare luna primesti o anumita dobanda. Partea proasta e ca ti se percep tot felul de comisioane. La intrare de bani in cont, la scoatere de bani in cont, la plati catre furnizori, la trecerea unei luni si cine mai stie cand, banca isi tot trage cate putin din ceea ce ai.
Pana la urma eu nu inteleg asta foarte bine. Adica eu le dau bani ca sa se foloseasca de ei, iar ceea ce se intampla e ca ei ma taxeaza de fiecare data cand bag cardul in bancomat sau cand intru in banca cu cate putin. Pentru ca nu am reusit inca sa strang o suma importanta, practic dobanda pe care o primesc lunar e cam tot atat cat mi se trage pentru administrarea contului. La finalul fiecarei luni realizez ca sunt aproape pe zero.
Aceste concluzii le-am tras acum ceva vreme, astfel ca am decis sa scot banii de la banca. Am lasat o suma mica in cont in ideea ca poate totusi o sa ma mai folosesc de el si ... a trecut mai mult de un an asa.
Saptamana trecuta am fost sunat: "domnu aveti un cont la noi si e pe debit". Mi s-a explicat ca in fiecare luna mi s-a perceput comisionul de administrare, astfel ca le datorez 15 lei. Ma duc frumos in vizita pregatit sa achit cei 15 lei si sa inchid contul respectiv. Cand ajung la rand, mi se ecplica frumos ca pe langa cei 15 lei mai trebuie sa platesc niste comisioane si suma totala pe care le-o datorez e de 36 de lei. Bine si asa ... platesc, fac cerere si plec.
Ieri ... surpriza ... sunt sunat din nou. Mi se comunica faptul ca am la ei un card care e neplatit si trebuie sa platesc. Le explic frumos ca acel card este expirat de mai mult de 1 an. Pentur ca nu mai foloseam contul, n-am fost nici sa ridic noul card. Concluzia fireasca in urma discutiei cu reprezentantul bancii a fost ca indiferent daca mi-a trebuit sau nu acel card, indiferent daca m-am bucurat de serviciile lui sau nu, indiferent daca am ridicat acel card sau nu, eu trebuie sa merg sa platesc faptul ca ei mi l-au emis.
Cireasa de pe tort a intervenit in clipa in care mi s-a spus ca trebuie sa fac o cerere si pentru a sista contractul cu serviciul de internet banking pe care ei il furnizeaza. De cate ori am incercat sa folosesc acest produs al lor nu am fost capabil nici macar sa-mi vand contul. La vremea respectiva am sunat la ei, am trimis mailuri si raspunsul lor a fost mereu pozitiv: "este o problema cu contul d-voastra si se va rezolva in maxim 24 de ore". Acelasi raspuns il primeam si peste 1 saptamana sau 1 luna. Macar pentru cererea asta nu trebuie sa platesc nimic ... deocamdata.
Daca analizez si politicile de creditare si dobanzile practicate pe piata noastra in comparatie cu cele practicate in alte tari, cu a caror economie ne tot place sa ne comparam, sunt din ce in ce mai decis sa reduc pe cat posibil relatiile cu bancile de la noi.
Banca nu pierde niciodata. Banca nu isi asuma nici un risc. Toate riscurile pe care banca si le asuma se regasesc in dobanzile si comisioanele care ni se percep.
Daca strangi ceva bani incepi sa te gandesti sa-i investesti in ceva. Pana suma nu este suficient de mare ca sa o investesti intr-o afacere sau in imobiliare nu ai prea multe optiuni, astfel ca deschizi un cont si-ti faci un depozit.
In clipa asta incepe balamucul. Ca sa deschizi contul trebuie sa platesti un comision, ca doar nu se folosesc ei de banii tai gratis. Partea buna e ca in fiecare luna primesti o anumita dobanda. Partea proasta e ca ti se percep tot felul de comisioane. La intrare de bani in cont, la scoatere de bani in cont, la plati catre furnizori, la trecerea unei luni si cine mai stie cand, banca isi tot trage cate putin din ceea ce ai.
Pana la urma eu nu inteleg asta foarte bine. Adica eu le dau bani ca sa se foloseasca de ei, iar ceea ce se intampla e ca ei ma taxeaza de fiecare data cand bag cardul in bancomat sau cand intru in banca cu cate putin. Pentru ca nu am reusit inca sa strang o suma importanta, practic dobanda pe care o primesc lunar e cam tot atat cat mi se trage pentru administrarea contului. La finalul fiecarei luni realizez ca sunt aproape pe zero.
Aceste concluzii le-am tras acum ceva vreme, astfel ca am decis sa scot banii de la banca. Am lasat o suma mica in cont in ideea ca poate totusi o sa ma mai folosesc de el si ... a trecut mai mult de un an asa.
Saptamana trecuta am fost sunat: "domnu aveti un cont la noi si e pe debit". Mi s-a explicat ca in fiecare luna mi s-a perceput comisionul de administrare, astfel ca le datorez 15 lei. Ma duc frumos in vizita pregatit sa achit cei 15 lei si sa inchid contul respectiv. Cand ajung la rand, mi se ecplica frumos ca pe langa cei 15 lei mai trebuie sa platesc niste comisioane si suma totala pe care le-o datorez e de 36 de lei. Bine si asa ... platesc, fac cerere si plec.
Ieri ... surpriza ... sunt sunat din nou. Mi se comunica faptul ca am la ei un card care e neplatit si trebuie sa platesc. Le explic frumos ca acel card este expirat de mai mult de 1 an. Pentur ca nu mai foloseam contul, n-am fost nici sa ridic noul card. Concluzia fireasca in urma discutiei cu reprezentantul bancii a fost ca indiferent daca mi-a trebuit sau nu acel card, indiferent daca m-am bucurat de serviciile lui sau nu, indiferent daca am ridicat acel card sau nu, eu trebuie sa merg sa platesc faptul ca ei mi l-au emis.
Cireasa de pe tort a intervenit in clipa in care mi s-a spus ca trebuie sa fac o cerere si pentru a sista contractul cu serviciul de internet banking pe care ei il furnizeaza. De cate ori am incercat sa folosesc acest produs al lor nu am fost capabil nici macar sa-mi vand contul. La vremea respectiva am sunat la ei, am trimis mailuri si raspunsul lor a fost mereu pozitiv: "este o problema cu contul d-voastra si se va rezolva in maxim 24 de ore". Acelasi raspuns il primeam si peste 1 saptamana sau 1 luna. Macar pentru cererea asta nu trebuie sa platesc nimic ... deocamdata.
Daca analizez si politicile de creditare si dobanzile practicate pe piata noastra in comparatie cu cele practicate in alte tari, cu a caror economie ne tot place sa ne comparam, sunt din ce in ce mai decis sa reduc pe cat posibil relatiile cu bancile de la noi.
Banca nu pierde niciodata. Banca nu isi asuma nici un risc. Toate riscurile pe care banca si le asuma se regasesc in dobanzile si comisioanele care ni se percep.
marți, 20 ianuarie 2009
Gala premiilor BIP in fotbalul romanesc
Pentru ca azi e o zi perfecta, o sa-mi exprim parerea si despre bipurile din Liga noastra. Cu aceasta ocazie am organizat Premiile Bip.
Premiul la sectiunea Salutul Sportivitatii se acorda pentru Marius Niculae, de la Dinamo Bucuresti.
Premiul la sectiunea Oficialul Champions League se acorda Stimabilului Domn Cristi Borcea, de la acelasi club, pentru suportul acordat jucatorului mai sus mentionat. Si dansul saluta la fel.
La sectiunea Relatii Patron - Suporteri se acorda premiul Marelui Mititelu de la Universitatea Craiova, pentru urarea facuta celor care il contesta. Citatul aproximativ suna cam asa: "le doresc celor care ma contesta ceea ce a urat Marius Niculae".
Premiul pentru Echipa Pacii se acorda clubului Steaua Bucuresti, pentru bucuria produsa in inimile suporterilor echipelor adverse timp de 14 meciuri. Evidentiat din partea echipei pentru a ridica premiul este Antonio Semedo, pentru usurinta si seninatatea cu care loveste mingea defectuos.
La sectiunea de Muzica Bisericeasca, premiul este acontat de George Becali, pentru dorinta de a promova muzica de acest gen pe stadion. In clipa in care cei prezenti nu se conformeaza, formatia corala Smarandescu a trecut la dirijat printre spectatori.
Premiul la sectiunea Comunicare a fost acordat cuplului Copos - Taher de la Rapid.
Presimt ca o sa mai fie multe de scris pe tema asta.
Premiul la sectiunea Salutul Sportivitatii se acorda pentru Marius Niculae, de la Dinamo Bucuresti.
Premiul la sectiunea Oficialul Champions League se acorda Stimabilului Domn Cristi Borcea, de la acelasi club, pentru suportul acordat jucatorului mai sus mentionat. Si dansul saluta la fel.
La sectiunea Relatii Patron - Suporteri se acorda premiul Marelui Mititelu de la Universitatea Craiova, pentru urarea facuta celor care il contesta. Citatul aproximativ suna cam asa: "le doresc celor care ma contesta ceea ce a urat Marius Niculae".
Premiul pentru Echipa Pacii se acorda clubului Steaua Bucuresti, pentru bucuria produsa in inimile suporterilor echipelor adverse timp de 14 meciuri. Evidentiat din partea echipei pentru a ridica premiul este Antonio Semedo, pentru usurinta si seninatatea cu care loveste mingea defectuos.
La sectiunea de Muzica Bisericeasca, premiul este acontat de George Becali, pentru dorinta de a promova muzica de acest gen pe stadion. In clipa in care cei prezenti nu se conformeaza, formatia corala Smarandescu a trecut la dirijat printre spectatori.
Premiul la sectiunea Comunicare a fost acordat cuplului Copos - Taher de la Rapid.
Presimt ca o sa mai fie multe de scris pe tema asta.
Realitatea media
De astazi statul are dreptul sa ne asculte telefoanele si sa ne citeasca sms-urile si e-mail-urile. Nu prea imi convine mie chestia asta. Au condamnat-o parintii mei pe vremea odiosului, iar acum se da lege ... pentru a se face cu acoperire.
Pe de alta parte, am impresia ca Basescu a innebunit. In ultima vreme vine omu cu propuneri din ce in ce mai dubioase, care ii confera din ce in ce mai multa putere. Cred ca toate pornesc din cel putin unul din urmatoarele motive: setea de putere si frica de lege.
Ideea cu setea de putere nu pot sa o inteleg. Fiecare lupta in viata ca sa-si asigure toate cele necesare pentru ceea ce considera el trai decent. In clipa in care ai suficient iti doresti mai mult ... si o iei de la capat. Pana la un anumit punct, adica pana in momentul in care nu sfidezi bunul simt, nu faci exceptii negative de la regulile societatii si nu incalci legea, totul este laudabil. Dar ceea ce vrea sa faca nesimtitul asta ma duce cu gandul la Ceausescu. O alta explicatie ar fi frica de lege. Sunt cateva dosare cu numele Basescu pe ele care asteapta solutionarea. Astfel, cata vreme are putere e de neatins.
Indiferent care ar fi motivul lui, sunt din ce in ce mai pornit la lupta cu el. Tot ceea ce incearca sa schimbe (prin legi, modificari ale constitutiei, etc) ii asigura lui un viitor linistit. Sa traiesti bine traianele (la cat il respect nu merita litera mare) ... la puscarie.
Oricum ... impresia mea generala este ca noi ca natie am dat-o-n bara la ultimele alegeri. Am ales un individ care este nepasator la nevoile celor pe care ii conduce. Alaturi de el am ales niste specimene interesate doar de cresterea propriei avutii.
Considerand introducerea facuta ... haideti sa va zic ce am vazut in ultima vreme la stiri: violuri, betii, sinucideri, accidente, lacrimile Lenutei, si altele pe tema asta.
D-apai ma jurnalistilor, ma imbecililor, ma nesimtitilor, asta e tot ceea ce stiti sa faceti? Mi se rupe inima cand vad scene de genul asta ... dar cu tara ce se intampla? Am impresia ca ati trecut numai examenele de Zvonistica Aleatorie si Imbecilizarea prin Neprezentarea Realitatii la scolile sau chiar facultatile de profil pe care le-ati absolvit.
Nu ma intereseaza cine pe cine a violat! Nu vreau sa vad ce a declarat victima! Nu ma intereseaza ce accidente au avut loc si unde! Nu ma intereseaza nimic de genul asta! Sensibilizarea publicului trebuie sa o faca reprezentantii legii (prin pedepse si amenzi usturatoare) nu presa prin articole si reportaje. De la voi astept sa vad cum se achita de sarcini cei pe care i-am votat la alegeri. La urmatoarele alegeri vreau sa stiu ce au facut oamenii astia in ultimii ani!!!
Pe de alta parte, am impresia ca Basescu a innebunit. In ultima vreme vine omu cu propuneri din ce in ce mai dubioase, care ii confera din ce in ce mai multa putere. Cred ca toate pornesc din cel putin unul din urmatoarele motive: setea de putere si frica de lege.
Ideea cu setea de putere nu pot sa o inteleg. Fiecare lupta in viata ca sa-si asigure toate cele necesare pentru ceea ce considera el trai decent. In clipa in care ai suficient iti doresti mai mult ... si o iei de la capat. Pana la un anumit punct, adica pana in momentul in care nu sfidezi bunul simt, nu faci exceptii negative de la regulile societatii si nu incalci legea, totul este laudabil. Dar ceea ce vrea sa faca nesimtitul asta ma duce cu gandul la Ceausescu. O alta explicatie ar fi frica de lege. Sunt cateva dosare cu numele Basescu pe ele care asteapta solutionarea. Astfel, cata vreme are putere e de neatins.
Indiferent care ar fi motivul lui, sunt din ce in ce mai pornit la lupta cu el. Tot ceea ce incearca sa schimbe (prin legi, modificari ale constitutiei, etc) ii asigura lui un viitor linistit. Sa traiesti bine traianele (la cat il respect nu merita litera mare) ... la puscarie.
Oricum ... impresia mea generala este ca noi ca natie am dat-o-n bara la ultimele alegeri. Am ales un individ care este nepasator la nevoile celor pe care ii conduce. Alaturi de el am ales niste specimene interesate doar de cresterea propriei avutii.
Considerand introducerea facuta ... haideti sa va zic ce am vazut in ultima vreme la stiri: violuri, betii, sinucideri, accidente, lacrimile Lenutei, si altele pe tema asta.
D-apai ma jurnalistilor, ma imbecililor, ma nesimtitilor, asta e tot ceea ce stiti sa faceti? Mi se rupe inima cand vad scene de genul asta ... dar cu tara ce se intampla? Am impresia ca ati trecut numai examenele de Zvonistica Aleatorie si Imbecilizarea prin Neprezentarea Realitatii la scolile sau chiar facultatile de profil pe care le-ati absolvit.
Nu ma intereseaza cine pe cine a violat! Nu vreau sa vad ce a declarat victima! Nu ma intereseaza ce accidente au avut loc si unde! Nu ma intereseaza nimic de genul asta! Sensibilizarea publicului trebuie sa o faca reprezentantii legii (prin pedepse si amenzi usturatoare) nu presa prin articole si reportaje. De la voi astept sa vad cum se achita de sarcini cei pe care i-am votat la alegeri. La urmatoarele alegeri vreau sa stiu ce au facut oamenii astia in ultimii ani!!!
vineri, 16 ianuarie 2009
Valoarea banilor
"Nu cred că-l încălzea pe Rădoi să joace toată viaţa la Steaua şi să-şi termine activitatea fotbalistică cu 500.000 sau 800.000 de euro, bani care în zilele noastre nu mai înseamnă mare lucru, mai ales pentru un om ca Rădoi, care are standarde mai înalte." citat din marele compozitor al echipei nationale a Romaniei.
Daca 500.000 sau 800.000 de euro "nu mai inseamna mare lucru", ce sa mai zicem noi ceilalti in asemenea conditii? Noi ne zbatem 2-3 ani sa strangem un amarat de 10 mii de euro sa ne luam masina cu banii jos. Poate ca nu avem standarde inalte. Poate ca noi nu suntem oameni in ochii lui Piturca.
L-as invita in casa mea sa-i demonstrez cum poti trai si cu bani putini. I-as arata care e partea frumoasa a vietii cand faci singur curatenie, mananci mancarea facuta de tine, duci gunoiul, bati covoarele si-ti faci si alte cumparaturi in afara de cele vestimentare. Pacat pentru el ca nu primesc gunoaie in casa.
Selectionerul uita ca cei care merg la stadion sa-i vada, sa-i aplaude si sa le ceara autografe acestor oameni cu standarde inalte nu au parte de un asemenea trai si loveste prin aceasta declaratie in marea majoritate a oamenilor.
Diferenta dintre noi cei care avem servici de 8 ore pe mult mai putini bani si ei in ochii selectionerului se pare ca e imensa. Totusi, ei castiga datorita prezentei pe stadion a celor pe care ii loveste prin aceasta declaratie. Sa-i fie rusine.
Daca 500.000 sau 800.000 de euro "nu mai inseamna mare lucru", ce sa mai zicem noi ceilalti in asemenea conditii? Noi ne zbatem 2-3 ani sa strangem un amarat de 10 mii de euro sa ne luam masina cu banii jos. Poate ca nu avem standarde inalte. Poate ca noi nu suntem oameni in ochii lui Piturca.
L-as invita in casa mea sa-i demonstrez cum poti trai si cu bani putini. I-as arata care e partea frumoasa a vietii cand faci singur curatenie, mananci mancarea facuta de tine, duci gunoiul, bati covoarele si-ti faci si alte cumparaturi in afara de cele vestimentare. Pacat pentru el ca nu primesc gunoaie in casa.
Selectionerul uita ca cei care merg la stadion sa-i vada, sa-i aplaude si sa le ceara autografe acestor oameni cu standarde inalte nu au parte de un asemenea trai si loveste prin aceasta declaratie in marea majoritate a oamenilor.
Diferenta dintre noi cei care avem servici de 8 ore pe mult mai putini bani si ei in ochii selectionerului se pare ca e imensa. Totusi, ei castiga datorita prezentei pe stadion a celor pe care ii loveste prin aceasta declaratie. Sa-i fie rusine.
joi, 15 ianuarie 2009
Bilantul turului de campionat - rezumat
Se apropie debutul returului in Liga lui Mitica. Turul acestui campionat a fost presarat cu tot felul de evenimente, care de care mai ciudate. Unele dintre ele nici macar nu au avut legatura cu sportul, in schimb au influentat decisiv jocul echipei. O sa incerc sa remarc cateva dintre ele, atat bune cat si rele.
Schimbarea lui Andone de la carma echipei noastre, aplaudata de unii si contestata de altii, dupa parerea mea trebuia facuta in vara. Pregatirea din iarna trecuta sub comanda lui Andone a aratat nivelul echipei, castigand cu greu meciuri usoare. Multi au pus pasa proasta pe seama fricii de performanta sau a unui blocaj psihic. Pai, si daca era asa, tot antrenorul e cel raspunzator sa motiveze jucatorii sau sa-i scoata din acel blocaj. Concluzia este simpla - schimbarea a fost buna, dar facuta prea tarziu.
Numirea lui Trombetta a fost o supriza imensa pentru toata lumea, dar mai mare a fost surpriza tuturor cand au vazut jocul echipei, si au inceput sa apara rezultatele. Mister "Trompeta" a dat dovada de un bun simt necunoscut oamenilor de fotbal si presei de la noi pana in acel moment, si ajutat de o personalitate puternica, a reusit sa-si castige numele de Trombetta in fata tuturor.
Startul nebun al Rapidului a capotat in clipa in care cei doi actionari nu s-au mai inteles. Si-au pasat vina unul altuia, au dat vina pe altii, dar pana la urma echipa a fost cea care a suferit. Au avut meciuri frumoase dar si meciuri incredibil de slabe.
As indrazni sa spun ca ceea ce s-a intamplat la Steaua e ceva normal, prin prisma celui ce conduce clubul. Ce a uimit insa pe toata lumea a fost insa faptul ca a venit momentul in care jucatorii au cedat. Cand ghinionul nu a mai batut la poarta lor (vezi numarul mare de ocazii ratate), rezultatele au disparut. Cred insa ca in retur situatia lor se va schimba, asta mai ales datorita golului marcat in ultima etapa impotriva Urziceniului.
Daca tot am pomenit de Urziceni, trebuie spus ca a fost una din surprizele acestui tur. Au un antrenor pragmatic, bun tactician, care nu se multumeste cu jumatati de masura. Desi jocul lor nu este spectaculos, sunt foarte bine asezati in teren si profita la maxim de greselile adversarilor. Oricum, daca e sa aleg intre un meci al Urziceniului sau un meci al Gazului, prefer a doua echipa. Meciurile Mediasului au fost spectaculoase si cu goluri multe.
O alta supriza o reprezinta Brasovul si Argesul, care venind din esalonul secund, au demonstrat ca se pot bate cu orice echipa din Liga I. Pe de alta parte, Mediasul a aratat un joc bun doar impotriva Timisoarei. In restul meciurilor aratand rareori un joc bun, posesie sau spirit de lupta.
Restul echipelor as spune ca sunt in nota lor dominanta din ultimii ani ... unii incearca sa supravietuiasca, altii vor mai mult si incearca sa urce.
Returul va fi incendiar. Clasamentul este destul de echilibrat. Tinand cont ca Steaua a recuperat anul trecut 11 puncte fata de CFR, putem spune ca echipele de pe primele 9 locuri din clasament inca au sanse la titlu. Fiecare etapa te poate duce de pe locul 3 in jos pana pe locul 8 sau 9, dar si invers. Oricum, pentru ca o alta echipa in afara de Dinamo sau Urziceni sa triumfe la final, acea echipa trebuie sa nu piarda nici un meci. Mai mult decat asta, as spune si ca are dreptul la maxim un singur rezultat de egalitate. Oricum, nici in acest caz nu are garantat titlul.
Hai CFR!!!
Schimbarea lui Andone de la carma echipei noastre, aplaudata de unii si contestata de altii, dupa parerea mea trebuia facuta in vara. Pregatirea din iarna trecuta sub comanda lui Andone a aratat nivelul echipei, castigand cu greu meciuri usoare. Multi au pus pasa proasta pe seama fricii de performanta sau a unui blocaj psihic. Pai, si daca era asa, tot antrenorul e cel raspunzator sa motiveze jucatorii sau sa-i scoata din acel blocaj. Concluzia este simpla - schimbarea a fost buna, dar facuta prea tarziu.
Numirea lui Trombetta a fost o supriza imensa pentru toata lumea, dar mai mare a fost surpriza tuturor cand au vazut jocul echipei, si au inceput sa apara rezultatele. Mister "Trompeta" a dat dovada de un bun simt necunoscut oamenilor de fotbal si presei de la noi pana in acel moment, si ajutat de o personalitate puternica, a reusit sa-si castige numele de Trombetta in fata tuturor.
Startul nebun al Rapidului a capotat in clipa in care cei doi actionari nu s-au mai inteles. Si-au pasat vina unul altuia, au dat vina pe altii, dar pana la urma echipa a fost cea care a suferit. Au avut meciuri frumoase dar si meciuri incredibil de slabe.
As indrazni sa spun ca ceea ce s-a intamplat la Steaua e ceva normal, prin prisma celui ce conduce clubul. Ce a uimit insa pe toata lumea a fost insa faptul ca a venit momentul in care jucatorii au cedat. Cand ghinionul nu a mai batut la poarta lor (vezi numarul mare de ocazii ratate), rezultatele au disparut. Cred insa ca in retur situatia lor se va schimba, asta mai ales datorita golului marcat in ultima etapa impotriva Urziceniului.
Daca tot am pomenit de Urziceni, trebuie spus ca a fost una din surprizele acestui tur. Au un antrenor pragmatic, bun tactician, care nu se multumeste cu jumatati de masura. Desi jocul lor nu este spectaculos, sunt foarte bine asezati in teren si profita la maxim de greselile adversarilor. Oricum, daca e sa aleg intre un meci al Urziceniului sau un meci al Gazului, prefer a doua echipa. Meciurile Mediasului au fost spectaculoase si cu goluri multe.
O alta supriza o reprezinta Brasovul si Argesul, care venind din esalonul secund, au demonstrat ca se pot bate cu orice echipa din Liga I. Pe de alta parte, Mediasul a aratat un joc bun doar impotriva Timisoarei. In restul meciurilor aratand rareori un joc bun, posesie sau spirit de lupta.
Restul echipelor as spune ca sunt in nota lor dominanta din ultimii ani ... unii incearca sa supravietuiasca, altii vor mai mult si incearca sa urce.
Returul va fi incendiar. Clasamentul este destul de echilibrat. Tinand cont ca Steaua a recuperat anul trecut 11 puncte fata de CFR, putem spune ca echipele de pe primele 9 locuri din clasament inca au sanse la titlu. Fiecare etapa te poate duce de pe locul 3 in jos pana pe locul 8 sau 9, dar si invers. Oricum, pentru ca o alta echipa in afara de Dinamo sau Urziceni sa triumfe la final, acea echipa trebuie sa nu piarda nici un meci. Mai mult decat asta, as spune si ca are dreptul la maxim un singur rezultat de egalitate. Oricum, nici in acest caz nu are garantat titlul.
Hai CFR!!!
miercuri, 14 ianuarie 2009
Exceptiile care intaresc regula
In ultima vreme am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai serios ca traiesc intr-o tara de cacao. Dupa ce am trecut de perioada in care am injurat si condamnat totul, am incercat sa-mi explic totusi de ce simt asta. Am ajuns la concluzia ca facem prea multe exceptii de la regula. Suntem o natie care traieste din exceptii.
Iata cateva din exceptiile care intaresc regula.
1. Politia romana pe vremea lui ceasca avea multi reprezentanti imbecili. Cand se punea problema de gramatica sau ortografie erau campioni, caci in afara de semnatura mai stiau doar cifrele. Mai apoi au fost schimbati (despre aceasta actiune am fost pus la curent chiar de catre sectorist, acum ceva vreme, cand era in vizita sa-mi controleze flotantul. Dupa ce m-a amendat de 2 ori si a promis ca mai revine sa verifice, a 3-a oara eram in regula. Fiind in legalitate in fata dansului, s-a poftit inauntru si a inceput sa-mi povesteasca. Printre altele m-a informat si ca "e jale mare domnle ... mai mult de jumate din sectie au fost dati afara ca n-au 8 clase ... si nu numai de la noi din sectie").
O alta caracteristica a acestor oameni o reprezinta pasiunea pentru ciubucuri. Inainte de fiecare sarbatori erau pline strazile de politisti.Nu incercau sa previna nimic, doar sa-si rotunjeasca bugetele.
Partea cea mai interesanta este ca desi condamnam practica lor de a lua mita, cand suntem prinsi in ofsaid facem o exceptie de la moralitate.
2. Un alt aspect il reprezinta modul in care este aplicata legea. Recent am vazut la stiri ca a fost prins un individ dupa ce a furat 2 rude de salam si o sticla de tarie. Omul si-a recunoscut fapta, a recunoscut chiar si ca nu e prima data, iar verdictul initial a fost lejer: de la cateva luni, pana la 3 ani de puscarie. Sincer, nu stiu ce s-a mai intamplat cu el ... dar erau 2 rude de salam si o sticla de tarie ... maxim 40 de lei.
Acum stau si ma gandesc la matusa Tamara, la oameni care s-au intors in '98 de la lucru din strainatate cu 20 mii de dolari si acum am o multime de case obtinute legal, ma gandesc la cazul valiza, transferurile de jucatori in strainatate si multe alte cazuri. Toti sunt in libertate. Toti sunt in functii publice. Toti dorm linistiti. Linistea somnului lor nu e data doar de lipsa de moralitate, ci de faptul ca au certitudinea ca pentru ei nu se aplica legea. Pentru ei se fac exceptii, in scopul de a intari regulile.
3. Felul in care este prezentata realitatea in presa ma dispera. In plina criza, bancile din strainatate au modificat dobanzile undeva in jur de 5%, poate putin mai mult. Criza care ne-a lovit pe noi, fiind diferita, a generat dobanzi de exceptie, putintel mai mari. Oamenii care ne conduc, oamenii care conduc institutii financiare, bancare, administrative si economice importante inca nu s-au prins ca banii nu se fac prim saracirea populatiei. Banii se fac printr-o buna administrare, prin investitii inteligente, cu grad cat ai scazut de risc, banii se fac in primul rand prin productie. Realitatea la noi insa reprezinta o exceptie de la regula. La noi se fac banii in primul rand prin incurajarea speculei, prin legi neclare si permisive si mai ales prin nepasare. Lor nu le pasa de noi, iar noi suntem atat de absorbiti de traiul subzistential la care suntem supusi incat nu avem timp sa ne pese de nimic altceva.
M-am nascut in Romania si vad cum zi de zi se transforma intr-un circ cu 23 de milioane de bufoni si spectatori in acelasi timp.
Iata cateva din exceptiile care intaresc regula.
1. Politia romana pe vremea lui ceasca avea multi reprezentanti imbecili. Cand se punea problema de gramatica sau ortografie erau campioni, caci in afara de semnatura mai stiau doar cifrele. Mai apoi au fost schimbati (despre aceasta actiune am fost pus la curent chiar de catre sectorist, acum ceva vreme, cand era in vizita sa-mi controleze flotantul. Dupa ce m-a amendat de 2 ori si a promis ca mai revine sa verifice, a 3-a oara eram in regula. Fiind in legalitate in fata dansului, s-a poftit inauntru si a inceput sa-mi povesteasca. Printre altele m-a informat si ca "e jale mare domnle ... mai mult de jumate din sectie au fost dati afara ca n-au 8 clase ... si nu numai de la noi din sectie").
O alta caracteristica a acestor oameni o reprezinta pasiunea pentru ciubucuri. Inainte de fiecare sarbatori erau pline strazile de politisti.Nu incercau sa previna nimic, doar sa-si rotunjeasca bugetele.
Partea cea mai interesanta este ca desi condamnam practica lor de a lua mita, cand suntem prinsi in ofsaid facem o exceptie de la moralitate.
2. Un alt aspect il reprezinta modul in care este aplicata legea. Recent am vazut la stiri ca a fost prins un individ dupa ce a furat 2 rude de salam si o sticla de tarie. Omul si-a recunoscut fapta, a recunoscut chiar si ca nu e prima data, iar verdictul initial a fost lejer: de la cateva luni, pana la 3 ani de puscarie. Sincer, nu stiu ce s-a mai intamplat cu el ... dar erau 2 rude de salam si o sticla de tarie ... maxim 40 de lei.
Acum stau si ma gandesc la matusa Tamara, la oameni care s-au intors in '98 de la lucru din strainatate cu 20 mii de dolari si acum am o multime de case obtinute legal, ma gandesc la cazul valiza, transferurile de jucatori in strainatate si multe alte cazuri. Toti sunt in libertate. Toti sunt in functii publice. Toti dorm linistiti. Linistea somnului lor nu e data doar de lipsa de moralitate, ci de faptul ca au certitudinea ca pentru ei nu se aplica legea. Pentru ei se fac exceptii, in scopul de a intari regulile.
3. Felul in care este prezentata realitatea in presa ma dispera. In plina criza, bancile din strainatate au modificat dobanzile undeva in jur de 5%, poate putin mai mult. Criza care ne-a lovit pe noi, fiind diferita, a generat dobanzi de exceptie, putintel mai mari. Oamenii care ne conduc, oamenii care conduc institutii financiare, bancare, administrative si economice importante inca nu s-au prins ca banii nu se fac prim saracirea populatiei. Banii se fac printr-o buna administrare, prin investitii inteligente, cu grad cat ai scazut de risc, banii se fac in primul rand prin productie. Realitatea la noi insa reprezinta o exceptie de la regula. La noi se fac banii in primul rand prin incurajarea speculei, prin legi neclare si permisive si mai ales prin nepasare. Lor nu le pasa de noi, iar noi suntem atat de absorbiti de traiul subzistential la care suntem supusi incat nu avem timp sa ne pese de nimic altceva.
M-am nascut in Romania si vad cum zi de zi se transforma intr-un circ cu 23 de milioane de bufoni si spectatori in acelasi timp.
marți, 13 ianuarie 2009
Sa moara capra vecinului
Imi pun de multe ori problema ca ar trebui sa scriu doar despre lucruri si evenimente frumoase. Sa laud si sa apreciez oameni, fapte ale acestora sau sentimente. Cred ca toate aceste lucruri trec relativ usor pe langa mine. Mi se pare normal ca un om sa se comporte civilizat, sa faca fapte bune. Mi se pare normal sa-i respecti pe cei din jurul tau indiferent de natie, etnie, culoare politica, apartenenta sportiva sau altele.
Deocamdata imi atrag atentia insa mult mai mult evenimentele negative. Unul dintre cele mai respingatoare il reprezinta "sa moara capra vecinului". Exemple pot fi date din absolut orice domeniu. Fiecare padure are uscaturile ei.
Din categoria celor care doresc "moartea caprei vecinului" vreau sa mentionez un ziarist local (Cluj - Napoca). O sa-l numesc Bula (desi n-are simtul umorului) ... cunoscatorii stiu despre cine e vorba. Bula are o feblete si un cui. Febletea o reprezinta U Cluj, iar cuiul este, in mod clar reprezentat de CFR 1907 Cluj.
Fiind suporter al lui CFR, si nefiind interesat de stirile despre rivala locala ... trebuie sa reformulez. "Rivala locala"??? Deloc ... joaca la un nivel mai scazut, in Liga a 2-a. Deci, fiind suporter al lui CFR si nefiind interesat de stirile despre cealalta echipa locala, n-am urmarit articolele lui Bula din presa. In schimb, ocazional primesc link de la prieteni cand scrie despre CFR. In loc sa se concentreze pe lucrurile frumoase de la echipa lui, pe lucrurile frumoase din sportul clujean, Bula pare mult mai interesat de a cauta, inventa, promova si prezenta non-valoarea de la CFR.
Acum ... noi ceferistii ce-ar trebui sa facem? Anul trecut clasamentul a inceput si s-a terminat cu Clujul. Anul asta doar noi mai facem parte din acest clasament. Oare asta nu spune deja destul despre valoarea lor?
De multe ori mi se arunca in fata ca e echipa de unguri, ca platesc bani ca sa se imbogateasca un ungur. Eu stiu ca e roman ... poate gresesc ... dar din cate stiu e roman de etnie maghiara, iar felul in care imi gestionez bugetul e problema mea personala.
Mi s-a reprosat ca sunt suporter numai de cand sunt in prima liga. Recunosc, asa este. Daca U ar fi jucat fotbal as fi fost suporterul lor.
As incerca sa fac o comparatie si intre evolutia in cupele europene ale celor 2 echipe, dar ma impiedica istoria nescrisa inca a lui U.
Vreau sa inchei prin a-mi cere scuze ca din dorinta de a sublinia mizeria unui om a trebuit sa poemenesc asa des numele celeilalte echipe locale. In final, sa nu uitam ca sportivitatea ar trebui sa fie cea care sa ne adune pe stadion. Sportivitatea ar trebui sa fie cea care ne guverneaza comportamentul pe stadion. Poate ar fi bine sa generalizam putin termenul si sa ne traim toata viata in acest mod. Sportivitatea poate insemna, pe langa respectul fata de adversar, si respectul fata de suporterii adversarilor, respectul fata de spectatorii care nu sunt suporteri, respectul fata de cei care nu sunt interesati de fotbal.
Deocamdata imi atrag atentia insa mult mai mult evenimentele negative. Unul dintre cele mai respingatoare il reprezinta "sa moara capra vecinului". Exemple pot fi date din absolut orice domeniu. Fiecare padure are uscaturile ei.
Din categoria celor care doresc "moartea caprei vecinului" vreau sa mentionez un ziarist local (Cluj - Napoca). O sa-l numesc Bula (desi n-are simtul umorului) ... cunoscatorii stiu despre cine e vorba. Bula are o feblete si un cui. Febletea o reprezinta U Cluj, iar cuiul este, in mod clar reprezentat de CFR 1907 Cluj.
Fiind suporter al lui CFR, si nefiind interesat de stirile despre rivala locala ... trebuie sa reformulez. "Rivala locala"??? Deloc ... joaca la un nivel mai scazut, in Liga a 2-a. Deci, fiind suporter al lui CFR si nefiind interesat de stirile despre cealalta echipa locala, n-am urmarit articolele lui Bula din presa. In schimb, ocazional primesc link de la prieteni cand scrie despre CFR. In loc sa se concentreze pe lucrurile frumoase de la echipa lui, pe lucrurile frumoase din sportul clujean, Bula pare mult mai interesat de a cauta, inventa, promova si prezenta non-valoarea de la CFR.
Acum ... noi ceferistii ce-ar trebui sa facem? Anul trecut clasamentul a inceput si s-a terminat cu Clujul. Anul asta doar noi mai facem parte din acest clasament. Oare asta nu spune deja destul despre valoarea lor?
De multe ori mi se arunca in fata ca e echipa de unguri, ca platesc bani ca sa se imbogateasca un ungur. Eu stiu ca e roman ... poate gresesc ... dar din cate stiu e roman de etnie maghiara, iar felul in care imi gestionez bugetul e problema mea personala.
Mi s-a reprosat ca sunt suporter numai de cand sunt in prima liga. Recunosc, asa este. Daca U ar fi jucat fotbal as fi fost suporterul lor.
As incerca sa fac o comparatie si intre evolutia in cupele europene ale celor 2 echipe, dar ma impiedica istoria nescrisa inca a lui U.
Vreau sa inchei prin a-mi cere scuze ca din dorinta de a sublinia mizeria unui om a trebuit sa poemenesc asa des numele celeilalte echipe locale. In final, sa nu uitam ca sportivitatea ar trebui sa fie cea care sa ne adune pe stadion. Sportivitatea ar trebui sa fie cea care ne guverneaza comportamentul pe stadion. Poate ar fi bine sa generalizam putin termenul si sa ne traim toata viata in acest mod. Sportivitatea poate insemna, pe langa respectul fata de adversar, si respectul fata de suporterii adversarilor, respectul fata de spectatorii care nu sunt suporteri, respectul fata de cei care nu sunt interesati de fotbal.
joi, 8 ianuarie 2009
"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Aceasta este fraza cu care isi incheie Mircea Badea emisiunile. Nu sunt un fan al lui Mircea Badea, dar nu pot sa spun ca am ceva contra lui. Are ceva care ma face sa-i urmaresc emisiunea, dar fara a ma incanta. Oricum, nu vreau sa vorbesc despre asta in acest articol, doar ca mi s-a parut titlul potrivit pentru ceea ce vreau sa scriu. Cine ne conduce? Cine ne-a condus?
Voi incerca sa nu mai dau nume de persoane publice in articolele mele, pentru a nu risca nimic. Astfel, voi privi totul ca pe un film ... "Romanica".
Printre oamenii care conduc Romanica (pentru ca Romanica este o tara fictiva) se afla si ministrii Bula si Strula. Nu este relevant ce ministere conduc.
Cine este Bula? Bula a absolvit cu greu un liceu oarecare din capitala Romanicii, printre ultimii la sectia mate-fizica. Nu a intrat la facultate, in consecinta a intrat ca functionaras intr-o fabrica oarecare. La revolutie s-a miscat "cu talent" ... si-a dat demisia ... si a inceput sa faca excursii in Turcia. De acolo se intorcea cu tot felul de produse, pe care le vindea la prieteni. Mai tarziu a inceput sa le vanda si la prietenii prietenilor, s.a.m.d. Bineinteles ca nu era organizat in nici un fel de societate privata pentru a plati dari la stat. La scurt timp a prins si pasiunea de a face afaceri cu valuta. Astfel, nu a mai avut nevoie de excursii peste hotare, predand stafeta unui bun amic. Astfel, deja castiga bani din doua afaceri. La un moment dat, a inceput sa realizeze ca are din ce in ce mai multe cunostinte, si nu doar atat, dar are multi oameni care-i sunt datori pentru diverse favoruri facute prin valuta sau produse din Turcia. Astfel, s-a gandit Bula ca ar fi cazul sa iasa in fata si a inceput sa iasa in fata publicului. La primele alegeri a candidat fara succes, dar s-a facut cunoscut. Ca sa demonstreze ca e un om cu carte s-a inscris la o facultate, la invatamant la distanta ... fara frecventa ... pe bani. Fiind un student eminent a obtinut diploma in doi ani. Astfel, si-a deschis birou, a pus diploma in rama si a invitat presa sa-i faca poze. La urmatoarele alegeri a ajuns deputat, iar acum este ministru.
Strula in schimb, fiind fiu de om important in partid, a fost sef de promotie la liceu, apoi la facultate, a intrat in partidul de odinioara, iar mai apoi a ocupat o functie linistita la nivel de judet. Revolutia l-a prins speriat de evenimente, dar s-a orientat repede si a dat revolutionarilor o portavoce. In consecinta, a fost considerat erou. De-a lungul anilor a cutreierat prin diverse partide, in functie de cine avea sanse mai mari. Cand pe stanga, cand pe dreapta, cand pe centru, prezenta lui pe scena politica in perioada alegerilor a fost demna de luat in seama. Imaginatia bogata l-a ajutat sa vina cu promisiuni noi la fiecare alegeri, fara insa a duce la indeplinire vreuna din ele.
Din cand in cand, Bula si Strula sunt invitati in direct la emisiunea distinsului domn Mediatorila. Incercati sa va imaginati cum arata un talk show pe teme politice, economice, administrative, s.a.m.d., la care sunt invitati un bisnitar smecher si un oportunist fiu de comunist. Mda ... in esenta ei asta sunt. Mai puneti in emisiune langa ei si pe fostul mare campion olimpic, mondial, european si national la popa prostu, Itic, acum membru in Parlamentul Romanicii ... si o discutie decurge cam ca in exemplul care urmeaza ... cu mentiunea ca trebuie mare atentie ... toti trei vorbesc tare si concomitent.
"Citind niste articole vechi, pe care l-am gasit in niste almanahe mai vechi, care este de pe vremea lui Ceausescu, m-am gandit sa intru in afaceri ... Dupa o perioada a inceput sa vina succesurile ..."
Voi incerca sa nu mai dau nume de persoane publice in articolele mele, pentru a nu risca nimic. Astfel, voi privi totul ca pe un film ... "Romanica".
Printre oamenii care conduc Romanica (pentru ca Romanica este o tara fictiva) se afla si ministrii Bula si Strula. Nu este relevant ce ministere conduc.
Cine este Bula? Bula a absolvit cu greu un liceu oarecare din capitala Romanicii, printre ultimii la sectia mate-fizica. Nu a intrat la facultate, in consecinta a intrat ca functionaras intr-o fabrica oarecare. La revolutie s-a miscat "cu talent" ... si-a dat demisia ... si a inceput sa faca excursii in Turcia. De acolo se intorcea cu tot felul de produse, pe care le vindea la prieteni. Mai tarziu a inceput sa le vanda si la prietenii prietenilor, s.a.m.d. Bineinteles ca nu era organizat in nici un fel de societate privata pentru a plati dari la stat. La scurt timp a prins si pasiunea de a face afaceri cu valuta. Astfel, nu a mai avut nevoie de excursii peste hotare, predand stafeta unui bun amic. Astfel, deja castiga bani din doua afaceri. La un moment dat, a inceput sa realizeze ca are din ce in ce mai multe cunostinte, si nu doar atat, dar are multi oameni care-i sunt datori pentru diverse favoruri facute prin valuta sau produse din Turcia. Astfel, s-a gandit Bula ca ar fi cazul sa iasa in fata si a inceput sa iasa in fata publicului. La primele alegeri a candidat fara succes, dar s-a facut cunoscut. Ca sa demonstreze ca e un om cu carte s-a inscris la o facultate, la invatamant la distanta ... fara frecventa ... pe bani. Fiind un student eminent a obtinut diploma in doi ani. Astfel, si-a deschis birou, a pus diploma in rama si a invitat presa sa-i faca poze. La urmatoarele alegeri a ajuns deputat, iar acum este ministru.
Strula in schimb, fiind fiu de om important in partid, a fost sef de promotie la liceu, apoi la facultate, a intrat in partidul de odinioara, iar mai apoi a ocupat o functie linistita la nivel de judet. Revolutia l-a prins speriat de evenimente, dar s-a orientat repede si a dat revolutionarilor o portavoce. In consecinta, a fost considerat erou. De-a lungul anilor a cutreierat prin diverse partide, in functie de cine avea sanse mai mari. Cand pe stanga, cand pe dreapta, cand pe centru, prezenta lui pe scena politica in perioada alegerilor a fost demna de luat in seama. Imaginatia bogata l-a ajutat sa vina cu promisiuni noi la fiecare alegeri, fara insa a duce la indeplinire vreuna din ele.
Din cand in cand, Bula si Strula sunt invitati in direct la emisiunea distinsului domn Mediatorila. Incercati sa va imaginati cum arata un talk show pe teme politice, economice, administrative, s.a.m.d., la care sunt invitati un bisnitar smecher si un oportunist fiu de comunist. Mda ... in esenta ei asta sunt. Mai puneti in emisiune langa ei si pe fostul mare campion olimpic, mondial, european si national la popa prostu, Itic, acum membru in Parlamentul Romanicii ... si o discutie decurge cam ca in exemplul care urmeaza ... cu mentiunea ca trebuie mare atentie ... toti trei vorbesc tare si concomitent.
"Citind niste articole vechi, pe care l-am gasit in niste almanahe mai vechi, care este de pe vremea lui Ceausescu, m-am gandit sa intru in afaceri ... Dupa o perioada a inceput sa vina succesurile ..."
miercuri, 7 ianuarie 2009
Frica de raspunsuri
La fiecare alegeri, fie ele locale sau nationale, candidatii prezinta lista cu averea. Decizia de a alege uneori se bazeaza si pe acest factor.
Alegandu-l pe cel bogat avem certitudinea unui om capabil sa administreze anumite fonduri si sa conduca alti oameni. Putem spune ca alegem un om puternic. De ce puternic? Pentru ca a avut forta necesara sa construiasca acea avere sau are ADN-ul stramosilor care au construit averea.
Daca optam pentru cel sarac avem certitudinea ca vom fi reprezentati de un om simplu, care stie pretul biletului pe autobuz, al cepei in piata, un om care stie cum sa traiasca din salariul minim pe economie.
La urmatoarele alegeri vedem alte liste de averi ... unele noi, altele doar actualizate.
Haideti sa ne gandim putin la listele actualizate. Haideti sa ne punem intrebarea cum a evoluat averea deputatului Cutare de la ultimele alegeri pana in prezent. Haideti sa analizam putin evolutia acestei averi, defalcat pe fiecare an in parte, in perioada in care a ocupat aceasta functie. Haideti sa-l intrebam cand a avut timp sa se ocupe de afacerile care i-au crescut averea. In final, propun sa analizam activitatea sa in functia ocupata la fraiele tarii, eventual in comparatie cu activitatea depusa in cresterea averii personale.
Oare ne-ar fi frica sa aflam raspunsurile la aceste intrebari?
Alegandu-l pe cel bogat avem certitudinea unui om capabil sa administreze anumite fonduri si sa conduca alti oameni. Putem spune ca alegem un om puternic. De ce puternic? Pentru ca a avut forta necesara sa construiasca acea avere sau are ADN-ul stramosilor care au construit averea.
Daca optam pentru cel sarac avem certitudinea ca vom fi reprezentati de un om simplu, care stie pretul biletului pe autobuz, al cepei in piata, un om care stie cum sa traiasca din salariul minim pe economie.
La urmatoarele alegeri vedem alte liste de averi ... unele noi, altele doar actualizate.
Haideti sa ne gandim putin la listele actualizate. Haideti sa ne punem intrebarea cum a evoluat averea deputatului Cutare de la ultimele alegeri pana in prezent. Haideti sa analizam putin evolutia acestei averi, defalcat pe fiecare an in parte, in perioada in care a ocupat aceasta functie. Haideti sa-l intrebam cand a avut timp sa se ocupe de afacerile care i-au crescut averea. In final, propun sa analizam activitatea sa in functia ocupata la fraiele tarii, eventual in comparatie cu activitatea depusa in cresterea averii personale.
Oare ne-ar fi frica sa aflam raspunsurile la aceste intrebari?
marți, 6 ianuarie 2009
Despre umilinta si condamnare
In acest post o sa incerc sa analizez cateva asazise idei consacrate in fotbalul mioritic (fara nici o referire la vreun personaj mult prea mediatizat).
Sa incepem cu "i-am umilit". Conform dictionarului, a umili inseamna a pune intr-o situatie de inferioritate sau a pune pe cineva sa adopte o atitudine de inferioritate, de supunere. Plecand de aici vedem ca nu are nimic cu o intrecere sportiva. Sportul are mereu invingatori si invinsi, dar asta doar conform unui rezultat. La sfarsitul unui meci, toti participantii sunt invingatori. Simpla prezenta in acel meci, pe acel teren, le confera statutul de invingatori, statut obtinut prim munca in partidele anterioare.
"Suntem condamnati sa castigam". Mi se pare o expresie rupta de realitate. Conform DEX s-ar putea reformula in felul urmator: "suntem pedepsiti sa castigam". Pedeapsa inseamna automat ceva neplacut, inseamna privarea de anumite drepturi ... mai mult nici nu vreau sa comentez.
Nu e greu sa gasim si multe altele, e suficient sa deschizi televizorul pe canalele de sport. In foarte putin timp unul din moderatori, invitati sau cei care intervin telefonic sa-si faca dreptate o sa scoata porumbelul pe gura.
E pacat ca limba romana e folosita la televizor de cei fara carte. Am vazut de curand la televizor rezumatul unei emisiuni in care Becali si Vanghelie se certau care are mai multa scoala. NO COMMENT.
Domnilor, pe cand veti fi "condamnati sa-i umiliti" pe adversari? Pe spectatori i-ati umilit destul si asteptam sa vedem daca se lasa cu condamnari.
Sa incepem cu "i-am umilit". Conform dictionarului, a umili inseamna a pune intr-o situatie de inferioritate sau a pune pe cineva sa adopte o atitudine de inferioritate, de supunere. Plecand de aici vedem ca nu are nimic cu o intrecere sportiva. Sportul are mereu invingatori si invinsi, dar asta doar conform unui rezultat. La sfarsitul unui meci, toti participantii sunt invingatori. Simpla prezenta in acel meci, pe acel teren, le confera statutul de invingatori, statut obtinut prim munca in partidele anterioare.
"Suntem condamnati sa castigam". Mi se pare o expresie rupta de realitate. Conform DEX s-ar putea reformula in felul urmator: "suntem pedepsiti sa castigam". Pedeapsa inseamna automat ceva neplacut, inseamna privarea de anumite drepturi ... mai mult nici nu vreau sa comentez.
Nu e greu sa gasim si multe altele, e suficient sa deschizi televizorul pe canalele de sport. In foarte putin timp unul din moderatori, invitati sau cei care intervin telefonic sa-si faca dreptate o sa scoata porumbelul pe gura.
E pacat ca limba romana e folosita la televizor de cei fara carte. Am vazut de curand la televizor rezumatul unei emisiuni in care Becali si Vanghelie se certau care are mai multa scoala. NO COMMENT.
Domnilor, pe cand veti fi "condamnati sa-i umiliti" pe adversari? Pe spectatori i-ati umilit destul si asteptam sa vedem daca se lasa cu condamnari.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
