Ultimele 3 minute

Titlul nu are legatura cu analiza de ansamblu a fotbalului practicat la noi in comparatie cu cel englez. Pentru cunoscatori, aseara Bunrley (echipa de liga a 2-a in Anglia, dupa ce a eliminat Chelsea si Arsenal) a pierdut calificarea in finala in fata lui Tottenham in ultimele 3 minute ... ale prelungirilor. Au pierdut cu 4-1 in tur, au condus la finalul celor 90 de minute cu 3-0, iar in minutele 117 si 119 au incasat 2 goluri care au spulberat visele tuturor. I-au despartit 3 minute de loviturile de departajare ... capitol la care au surclasat pe Chelsea.

Fotbalul englez este bazat pe tehnica, daruire, forta, dar mai ales pe respect. Acum cateva zile a aparut in presa noastra un articol in care se afirma ca in liga a IV-a engleza sunt mai multi spectatori decat in Liga I din Romanica. Haideti sa incercam sa ne explicam acest lucru.

La ei meciurile dureaza 90 de minute. In tot acest interval jucatorii dau tot ceea ce au mai bun in ei pentru a-si ajuta echipa. Chiar daca mingea e departe si nu e nici o sansa sa fie ajunsa, se gaseste cel putin un jucator care alearga dupa ea. Tentativele de genul acesta sunt rasplatite din plin de catre publicul spectator cu aplauze. Apropo, aplauda tot stadionul nu doar fanii unei echipe.

Arbitrul este repectat de catre jucatori. In clipa in care un jucator se simte nedreptatit dialogul este civilizat. In clipa in care un jucator primeste cartonas arbitrul discuta cu el, probabil explicandu-i ce a gresit si ca nu mai vrea sa vada asa ceva. Lipsesc gesturile teatrale ale jucatorilor la adresa arbitrilor, a deciziilor acestuia si la adresa adversarilor.

Nu se simuleaza. Desi pare a se juca dur intrarile sunt la minge. Oricat de multa forta se foloseste intr-un duel, jucatorii nu se arunca pe jos cersind fault ... eventual si cu mingea in brate. Jocul se opreste doar cand fluiera arbitrul, nu cand are impresia un jucator ca a fost dezavantajat.

In clipa in care un jucator ramane pe gazon, nu o face tavalindu-se de durere. De asemenea, nu vezi jucatorii echipei adverse alergand la arbitru sa-i ceara socoteala pentru tragerea de timp. Nu-i vezi pe jucatori alergand sa-l ridice sau sa-l traga afara pe cel accidentat. In schimb, arbitrul merge acolo, are o scurta discutie cu jucatorul in urma careia de obicei acesta din urma arata sau doar comunica unde-l doare, iar apoi este chemata echipa medicala.

Jucatorii respecta publicul, dar si publicul respecta jucatorii. Pe stadioanele engleze se aud aplauze, incurajari si cantece. Incurajarile si cantecele sunt partinitoare, dar aplauzele pornesc din inimile tuturor spectatorilor, indiferent ca sunt pentru un jucator al echipei preferate sau nu. Ele sunt oferite in semn de respect pentru daruirea si realizarile jucatorului respectiv.

Daca iese mingea in afara terenului la 1 m de steguletul de la coltul terenului, fundasul nu inainteaza 5-10 m pentru a repune mingea in joc. Isi ia elan si inainteaza maxim 2 m. La noi se repune mingea in joc cam de pe la 16 m. De asemenea, loviturile libere sunt executate de la locul producerii lor, fara a vedea tentative de a pacali vigilenta arbitrului. La noi, un fault la porta la 7 m de poarta muta automat locul de executie al loviturii libere in marginea careului de 16 m.

Ma uimeste intotdeauna sa vad micutul gardulet care desparte 22 de jucatori de o multime care fierbe. Sunt curios ce s-ar intampla in campionatul nostru la un meci Steaua - Dinamo, jucat pe un stadion cu gardulete asa mici intre teren si tribuna.

Concluziile sunt cat se poate de logice, dupa parerea mea. In clipa in care meciurile vor tine 90 de minute, fara simulari, fara trageri de timp, fara gesturi teatrale, cu lupta, cu daruire, cu suflet pus in fiecare minge jucata, cu o atitudine bazata pe respect fata de toti cei prezenti, vom putea sa incepem sa ne comparam cu englezii.

Nu am cunostinta despre asa ceva ... dar ... stie cineva vreun jucator englez care sa fi venit in campionatul nostru?